.M.U.S.I.C.

miercuri, 10 iunie 2009

.Negru.







Nu-si dadea seama cat timp trecuse.Cateva secunde?Cateva lungi minute?Nu simtea nimic.Auzea in jurul ei voci,pasi,chemari,dar totul surd si cenusiu.Ii trecu prin minte o intrebare stupida,fara sens:"Cat o fi ceasul?".Se incorda sa auda tic-tacul ceasornicului vechi,dar nu il auzi.Ar fi vrut sa zambeasca,dar nu isi mai simtea buzele,pe care cauta inutil sa le contureze undeva in acest lucru familiar si totusi pierdut,care era corpul ei insensibil.Ii suna puternic in minte zgomotul usii trantite.Se duse la oglinda.Statea sprijinita de chiuveta murdara,cu capul in pamant.Nu avea curajul sa se priveasca,stia ca nu o sa ii convina ce o sa vada.Corpul ei plutea acum printre aburii reci din baie si se lovea din cand in cand de faianta scrijelita de tot felul de mesaje absurde si desene.Prea mult praf,prea multa mizerie in incapere si in corp,prea multi gandaci care incercau sa ti se bage sub haine,prea mult mucegai pe pervaze si suflete,prea arsita pentru corpurile reci si albe.Prea putina culoare pentru zambetele rare ale copiilor mazgaliti,prea putina ura pentru cel care locuia la cateva strazi distanta,prea putin aer pentru zecile de oameni care se chinuiau,prea putin timp pana sa isi ia ramas bun...
NU putea sa zica ca avea pe cineva special in viata ei de care sa ii para rau ca il lasa in urma.Avusese pe cineva dar se transformase in cea mai josnica si mizerabila persoana de pe pamant.Si se bucura acum de acest lucru pentru ca acum ar fi fost langa ea si ar fi bocit-o incontinuu.Acum,i-ar fi provocat mila si detesta sa fie tratata cu caldura si blandete.Toata viata ei de pana acum fusese o dura,a luptat pentru ceea ce si-a dorit cu adevarat si nu a lasat pe nimeni sa ii stea in cale.De prea putine ori a fost vazuta plangand,de prea multe ori a fost vazuta cu ranjetul ei fals pe buzele ei mari si carnoase.De multe ori ar fi preferat sa raneasca pe cineva decat sa planga.Sa planga altii...Pe ea nimeni nu poate sa o doboare.Si totusi era deja la pamant...
Sufla greu.Zgomotul pe care il facea cand respira o speria.Poate era pentru prima oara cand era speriata de ceva.Sau asa vroia sa creada.Mai auzea din cand in cand aceiasi pasi grei care pareau ca nu se mai opresc.Nu putea sa deschida ochii.Macar de ar fi fost o priveliste mai frumoasa.
Simti o mana calda pe frunte.Nu se mai simtea in stare sa schiteze nici un gest.Era inutil.Cand mana calda se retrase de pe frunte,un tipat inspaimantator iesi din corpul rece si palid.
Totul era alb in jur.Ea se indrepta acum spre negru...Negru.




0 nimicuri:

Trimiteți un comentariu

ganduri