.M.U.S.I.C.

miercuri, 29 decembrie 2010

.Ramas Bun.

Cioburi de sticla ieseau din corpul ei.Bucati de inima franta au fost aruncate la gunoi.Prin minte ii bantuiau milioane de ganduri ucigatoare.Refuza sa il priveasca stiind ca imaginea lui ii va ramane intiparita in minte atat de urat.Aratau jalnic.Oribil.Amandoi.El arata fizic urat,ea arata oribil pe dinauntru.Tot fumul si tot frigul ii blestemase ceea ce mai ramasese din suflet.Nu ii venea sa creada ca timpul in care au fost ei doi a fost real.A fost atat de oarba...
O masa plina de pahare murdare si scrumiere mari,pline.Fata in fata.Nu se stie cate ore fata a stat si a indurat cuvintele grele si neadevarate scoase din gura lui.Fata plangea...o durea prea tare.Gresise si ea...dar pedeapsa a fost mult prea mare.Cealalta fiinta din ea vroia sa iasa la suprafata,sa iasa desculta in zapada si sa se afunde in intuneric,auzind in urechi doar tipetele lui.
A stat ghemuita si a ascultat vorbele toata noaptea.A suportat.A fost puternica.Si asa fiinta din ea s-a potolit.S-a potolit si inima pentru o vreme.Nu mai putea respira.Il vedea ca in ceata.El vorbea tare dar ea nu mai auzea nimic.Nu mai stie cand s-a terminat totul.S-a trezit de dimineata alaturi de el.L-a privit si si-a adus aminte TOT.L-a mai privit inca o data.I s-a facut greata.S-a imbracat repede,fara sa se uite in oglinda.Podeaua era plina de cioburi.La fel si corpul ei.Mintea ii era plina de acele cuvinte.A inchis poarta in urma ei si a pasit grabita spre autobuz.

...Din acel moment nu l-a mai iubit...

Fluturii...!!! ?? Nu mai imi plac fluturii...

sâmbătă, 18 decembrie 2010

.Eu,Tu Si Ea.



Eu:fata cu zambetul mereu pe buze si cu inima mereu facuta bucati.Fata mereu intelegatoare care vorbeste frumos cu toata lumea.Fata care viseaza foarte mult.Fata care nu renunta niciodata la ce e al ei.Fata care a cazut de nenumarate ori si a invatat sa lupte.Fata mai mereu singuratica,cu ochii mari si negri,lacrimand.Fata cateodata fricoasa de propriile-i ganduri.Fata cu fular crosetat si cu buzele mici si rosiatice.Fata de care se ia toata lumea.Fata care poarta mereu vina.Fata care nu a incetat sa isi ia ramas bun.Fata care nu se mai satura de gustul sarat al marii.Fata care a cutremurat lumea cu plansul ei.Fata care asteapta sa treaca mai repede timpul.Fata care nu suporta zgomotul strazii.Fata care spera.Fata care merge singura pe acelasi drum de ani de zile.Fata cu gene lungi caruia ii place sa danseze.Fata caruia ii place iarna.Fata care acum nu mai stie ce vrea.Fata pe care nu o sa o mai gasesti niciodata.Fata al carui nume ai sa il uiti intr-o zi de toamna tarzie.Fata pe care ai sa o vezi facandu-ti cu mana de la distanta.Fata care ti-a soptit mereu la ureche cand erai trist.Fata ai carei lacrimi cad si topesc zapada.Fata care isi ia adio in fiecare zi.Fata care danseaza singura.Fata care deseneaza cu degetele pe cerul senin.Fata al carui suflet nu mai poate fi readus la viata.Fata care vrea sa se transforme in fluture.Fata care a facut din noapte zi.Fata care moare de dor.Fata care...a iubit cu adevarat.


Tu:Baiatul care crede ca le stie pe toate.Baiatul care face o fata sa verse mai multe lacrimi decat varsa cerul picuri de ploaie intr-o zi de vara.Baiatul care nu spune nu niciodata.Baiatul care crede ca totul i se cuvine.Baiatul egoist.Baiatul care crede ca mereu are dreptate.Baiatul care crede ca are bun simt.Baiatul care crede ca infrunta realitatea asa cum trebuie.Baiatul pe care nimeni nu il poate contrazice.Baiatul care nu stie ce e aia o floare.Baiatul care ucide vise.Baiatul care traieste pe alt taram.Baiatul care gandeste foarte mult.Baiatul care e mult prea dubios.Baiatul care nu intelege.Baiatul care nu stie sa asculte.Baiatul care fuge dupa succes.Baiatul care nu apreciaza o fata.Baiatul care nu apreciaza o atingere calda si sincera.Baiatul care rade zgomotos.Baiatul care nu vrea sa recunoasca nimic.Baiatul care fumeaza mult atunci cand e suparat.Baiatul care nu stie sa planga.Baiatul care nu da doi bani pe frumusetea sufletului.Baiatul pretentios.Baiatul foarte pretentios.Baiatul care o sa isi dea seama de greseli.Baiatul care o sa traiasca in trecut.Baiatul care o sa isi dea seama ca e prea tarziu.Baiatul care...NU a iubit cu adevarat.


Ea:ZERO!!!

marți, 14 decembrie 2010

.Minus o lacrima.


Sunt facuta din firimituri de soare.Si acum,cand e iarna,mi-e mai greu sa supravietuiesc.Mi-am mai pastrat niste resurse,dar ce o sa fac cand o sa raman fara?Pentru ca stiu ca la un moment dat o sa se intample asa.O sa risipesc tot soarele pe care l-am adunat in vara in mine.Era atat de bine...Dar acum incepe sa dispara.Adica incepi sa dispari si TU.Pentru ca El e(a fost) soarele meu,el ma tinea in viata,el ma hranea.Acum...in ce o sa ma transform?
Inainte eram facuta din aripi de fluturi.S-au scuturat pentru ca plangeam prea mult.A ramas doar una singura care mi-a soptit ca ea tine cu mine si ca se va mai intoarce din cand in cand la mine sa imi stearga lacrimile.Atunci I-am promis.Nu pot sa spun ce.E un legamant.
Acum..cred ca o sa ma transform in...
As vrea sa fiu fluturele tau de iarna....

luni, 13 decembrie 2010

.Trailer.

Se sting luminile.Faceti liniste.Peste cateva minute incepe filmul.Filmul meu.E o comedie amestecata cu putin romantism si cu multa drama si aventura.Eu sunt si personajul principal si cel secundar.Sssst.Incepe.
Inima bate.Ea zambeste.Zambeste mereu.Nu e falsa.Prietenii sunt.Plange.Crede ca nimic nu e bun pe lumea asta.
Inima bate.De data asta bate pentru El.Imbratisari.Iubire.Simte ca a gasit in sfarsit ceva bun pe lumea asta.35872015 secunde.Nu o apreciaza.Plange.Pleaca.Nu mai vrea nimic de la viata.Isi inchide sufletul.E FRUMOASA DE CE FACE ASTA?
563849175 secunde.Zambeste.Din nou.Prieteni noi.Prietena cu El.Fericita.Uneori mai plange.Asta doar pentru ca filmul trebuie sa fie mai mult o drama.Important e ca s-a salvat.Singura.Final fericit.
Se aprinde lumina.Toti privesc spre ecran.A fost o premiera.Sfarsit.


Aplauze!!!!!

luni, 18 octombrie 2010

.Viseaza Cu Ochii Deschisi.


Cine a iubit vreodata cu adevarat sa ridice mana.
Cine a avut inima rupta in bucati sa ridice privirea spre cer.
Cine a plans cu lacrimi de soare sa rada in hohote.
Chiar daca nu ma stii,o sa ma recunosti usor pentru ca o sa am mana ridicata in aer,privirea o sa imi fie indreptata spre cer si o sa ma auzi razand tare.
In cealalta mana o sa am toate amintirile de pana acum,legate cu o sfoara.
Si cand vantul o sa bata mai tare,o sa dezleg sfoara si ele o sa zboare la fel ca pescarusii.
O sa imi fie D.O.R. !!
De tine,de ele si de...mine.
Ramas bun iubite...Sper sa ne mai vedem...
Las mana jos,cobor privirea si zambesc fals.
Nu iti place,dar fac ce vreau doar sunt L.I.B.E.R.A.
"Cei mai frumosi sunt fluturii de toamna..."

marți, 27 iulie 2010

.Suflet Cu Gust De Ciocolata...Amaruie.

Trag aer in piept.Aer cu praf si frica.Incepe sa imi placa.Inima imi bate din ce in ce mai tare.Nu e de la cafea pentru ca nu mai beau de mult.As vrea sa pocnesc din degete si tu sa apari langa mine.Sa te privesc lung,sa iti sarut fruntea apoi sa iti spun tot ce ma apasa.Dar sa nu te uiti in ochii mei in timp ce iti vorbesc pentru ca ei vor fi plini de lacrimi.Si lor nu le place sa ii vezi asa.Le place sa ii vezi doar cum se micsoreaza putin de tot atunci cand iti zambesc.Sau le mai place sa dea drumul lacrimilor de fericire.Atat.Cum poate pentru altii sa fie atat de usor cand mie mi se pare ca totul se prabuseste incet incet?Ar fi mult mai usor daca am trai intr-o lume de ciocolata.Atunci cand oamenii ar fi suparati unul pe celalalt,s-ar manca intre ei.Foarte usor.
Inainte,sufletul meu avea gust de ciocolata cu visine.Dulce si cremos.Stii si tu... doar ai gustat din el.Acum a devenit mic si amar.Tot cu gust de ciocolata...dar amara.Foarte amara.
Nu ma las.O sa imi creez propria lume de ciocolata.Poti sa razi,dar nu glumesc.E asa de simplu...dar totusi atat de complicat...
Si acum,in timp ce mestec o bucata de ciocolata cu crema de visine...ma gandesc sa apelez la dorinta de rezerva.Da...

.Consumul excesiv de ciocolata poate dauna grav sanatatii.
Aiurea.
Grav !! Sufletului !!

Pentru mine e atat de simplu...pentru altii atat de complicat.
Imi vreau sufletul cremos inapoi.
E timpul sa ma opresc.Dar mai am ciocolata.O sa o mananc gandindu-ma la El.
EL...sufletul.
Punct.

vineri, 25 iunie 2010

Cu chipul palid si cu buzele de culoarea unei petale insangerate,statea la masuta mica din bucatarie si privea in gol.Tremura.Dar nu de frig.Din cand in cand,mai dadea voie la cate o lacrima sa cada peste foile imprastiate.Ceva din trupul ei o durea tare.Ar fi vrut sa scoata acea bucata amara din ea care ii facea atata rau.Sa se opereze singura.Fara anestezie.Se simtea atat de inutila,atat de josnica,de mizerabila.Sentimentul acela urat si putred tot nu parasise corpul.Trebuia sa faca ceva.Fara sa se gandeasca prea mult,tranti scaunul si se repezi spre usa,luand in graba briceagul din sertar.
Nu.Nu era atat de idioata incat sa se raneasca singura.Briceagul era pentru a taia cativa trandafiri pentru a-i duce la mormantul mamei ei.Si iar mai lasa cateva lacrimi mari si amare sa cada pe asfaltul umed.
Trist.Trist.Foarte trist.
Era trista.Se gandea la EL.
Partea aceea intunecata din ea parca incepea sa se mai lumineze gandindu-se ca vor urma zile senine alaturi de EL.
EL.
Mereu.


"Saracii fluturi.I-a ucis ploaia..."

luni, 19 aprilie 2010

.R de la regrete.

Nu cred ca exista om pe lumea asta care sa nu aiba regrete.O viata avem si o umplem si pe aia cu regrete.Zi de zi mi se deruleaza in minte imagini din trecut,fara voia mea.Si e oribil cand nu mai poti scapa de ele.Ma dau cu capul de pereti si ele tot nu dispar.Ma bantuie,oriunde as merge ele sunt cu mine.Le place sa ma chinuie,sa ma urmareasca,sa ma vada cu lacrimi in ochi.Foarte bine.Nu imi pasa.Si regret asta...
Regret faptul ca am crescut atat de repede,regret ca m-am uitat urat la cersetoarea de la colt,regret ca nu am zambit inapoi stainului de pe trotuar,regret ca nu am tinut-o mai mult in brate,regret ca EA nu mai e,regret ca nu mai am o prietena buna,regret ca m-am schimbat in rau,regret ca am tradat oameni care nu meritau,regret ca am mintit fara sa fie nevoie,regret ca nu o sa mai fie la fel nimic,niciodata, regret ca iubesc pe cine nu trebuie,regret ca sunt lasa,regret ca el nu e cu mine acum,regret ca o sa se faca noapte,regret ca nu imi place iarna,regret ca sunt aici,regret ca sunt eu,regret ca am regrete...
Regrete...Ce frumos suna...

joi, 8 aprilie 2010

Pescarusul zbura deasupra unei plaje cand deodata vazu un soricel.Cobori din cer si-l intreba pe soricel:
-Unde-ti sunt aripile?
Fiecare vietate vorbeste o limba a ei asa ca soricelul nu a inteles ce ii spunea dar a observat ca vietatea din fata lui avea doua chestii ciudate si mari care ieseau din trup pe laturi.
-Trebuie sa fie vreo boala...gandi soricelul.
Pescarusul si-a dat seama ca soricelul privea fix la aripile lui.
-Saracutul...a fost atacat de monstii care l-au lasat surd si i-au furat aripile...
Plin de mila,pescarusul l-a luat in cioc si l-a plimbat pe sus.
-Macar asa sa isi mai aline dorul,isi spunea pescarusul.
Apoi,cu multa grija l-a lasat jos.Soricelul a fost luni in sir o fiinta tare nefericita.Cunoscuse inaltimile,vazuse o lume vasta,frumoasa.Dar incet,incet s-a obisnuit iar sa fie un simplu soricel.A crezut ca minunea care se intamplase in viata lui nu fusese decat un vis...

miercuri, 31 martie 2010

.Dead Memories.

Tocmai mi s-a risipit si ultima farama de fericire.In doar cateva secunde am pierdut aproape tot.A ramas doar pielea care acopera oasele si o inima care bate acum fara folos.Au ramas doar acele degete lungi cu care mai am din cand in cand curajul sa scriu cateva versuri.(Dar nu pentru tine.Astea sunt ultimele randuri pe care le voi scrie cu gandul la tine.)Au ramas ochii goi si negri cu care sa privesc spre cer.E greu sa realizezi ca toate planurile pe care ti le-ai facut nu se mai pot realiza de acum incolo.Pentru ca lipseste ceva.Sau cineva...E dureros cand dupa atatea vorbe dulci si calde,care acum crezi ca au fost doar niste vorbe aruncate in vant,sa ti se intoarca spatele brusc,cu nepasare.Trist...dar adevarat.Si tocmai cand aveai cea mai mare nevoie...Acum tot ce pot sa fac este sa imi ascund durerea sub zambete,chiar daca sunt false.Timpul care trebuie sa treaca pana cioburile inimii se vor intregi, va trece al naibii de greu.Tot ce vreau e sa sterg trecutul cu un burete parfumat.Apoi sa plec intr-un loc nou de unde sa o iau de la inceput.Chipuri noi,muzica noua,cladiri noi si zambete venite cu adevarat din inima.Mi-ai furat visele si le-ai vandut pe nimic.Ei bine,nu asa se face.DAr nu mai are rost sa mai spun despre tine.Chiar nu mai are rost.Acum te las.
TE sarut pentru a mia oara si iti spun...DA!!
ADIO scumpul meu!
Inchid ochii,trag aer in piept si ma pierd in intuneric...



Multumesc.

joi, 25 martie 2010

.Prima Si Ultima Zi.

Bine ai venit in lume.Esti mai batran cu 3 ore si probabil esti foarte confuz.Ti-e frig si esti singur printre fiintele acelea uriase care se uita cu atentie la tine.Nu ii vezi prea bine.Lumina e prea puternica si e prea mult zgomot.Doar 3 ore de cand esti aici si deja viata ta e data peste cap.Asta e deabea inceputul.Ti-au mai ramas o suta de ani si un pic.Adica miliarde de secunde.Mama ta si tatal tau sunt in aceasi camera.Asta va fi cel mai fericit moment din viata lor.In doua zile fericirea asta va deveni tot mai mica,atat de mica incat nici nu vei sti ca a existat vreodata.Parca vrei sa te ridici si sa le strigi sa plece de acolo,sa te lase in pace.Te lasi pagubas la un moment dat,resemnandu-te ca vei apartine acestei lumi.Nu asta iti doreai de fapt.Incepi sa plangi si te miri de ce ceilalti nu te mai pot auzi.Tu de fapt plangi inauntrul tau asa cum vei face toata viata ta de acum incolo.Esti menit sa nu poti face rau celorlalti,pe cand ei te vor folosi cum vor vrea.Tu trebuie sa intelegi ca vei fi special fata de toti ceilalti.Foarte special.Ceva s-a gresit si ti-a fost data prea multa bunatate de care EI vor profita,prea multa sinceritate,prea mult respect pentru cei care nu merita deloc,prea multa iubire pentru cei care iti vor frange inima.Nu-ti fa griji,timpul va trece cat ai clipi.De fiecare cand cand clipesti,va mai trece un an.Acum tu crezi ca te bucuri cand de fapt mai incolo vei plange necontenit.Taci.Abtine-te.Nu spune nimic.Nici un zgomot.Un lucru e clar:vei avea o poveste a vietii foarte intortocheata si interesanta.Te avertizez.NU VA FI USOR!Eu voi fi langa tine chiar daca tu nu o sa ma vezi.O sa te invat eu.Fi atent la ce urmeaza...

vineri, 19 martie 2010



Ma plimb pe trotuarul de pe partea stanga dar nu simt caldura,desi soarele arde puternic.Gandurile-mi sunt atat de reci incat trupul are temperatura unei zile de la Polul Nord.

Imi place sa merg cateodata in gara si sa privesc trenurile.Vad oameni grabiti,oameni obositi,care asteapta sa ajunga la destinatie.Tot felul de oameni.Vin si pleaca.Sufletul meu se urca si el intr-un tren care duce spre mare si calatoreste cuminte.Trupul ramane nemiscat in gara pustie,cu aceleasi ganduri reci.Nu clipeste,nu respira,nu schiteaza nici un gest.Deocamdata nu se mai poate misca pana sufletul nu se intoarce cu un gust sarat de la valurile marii.Nu stiu cat dureaza de obicei pana se intoarce,nu imi amintesc nimic niciodata.realizez doar atunci cand sufletul intra iar in mine.Apoi plec si o iau de la capat.
Soarele arde din ce in ce mai tare.Pentru ceilalti e prea mult,pentru mine nu e de ajuns.Sufletul tot inghetat e.Exista doar o singura cale de a reveni la normal...O stii si tu...

vineri, 12 martie 2010

Azi ma rup de lume si te iau cu mine pe un nor.O sa-ti suflu peste gene cu praf de vise colorate si o sa iti tai aripile.Acum nu mai ai nevoie de ele.Poti zbura si fara.Iti voi darui un nor pentru fiecare sarutare pe care mi-o vei da.Pana la sfarsit,facem pariu ca tot cerul va fi al tau?Vom sta cocotati si vom privi la cei de pe pamant.Unii se iubesc,altii se cearta,un batran isi ia ramas bun,un copil se naste,un EL isi va gasi sufletul pereche,o EA va pleca departe iar noi vom plange si vom rade,fiind martorii lor.Ne vom muta de pe un nor pe altul si ii vom picta in culorile sufletelor noastre.Cand vom cobori printre oameni,vei fi ametit de prea multe vorbe dulci si soapte fierbinti si inainte sa te dezmeticesti,te voi lua si te voi purta pe brate,pana noaptea se va aseza peste pleoapele tale si vei adormi,auzind in surdina cantecul NOSTRU.Te voi saruta pana praful de vise isi va face efectul iar apoi ma voi ascunde in bratele tale.Un "Te Iubesc" soptit la urechea ta apoi voi inchide ochii,zambetul ramanandu-mi tatuat pe fata.

marți, 9 martie 2010


"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata,probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc ,insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor,dar nu pentru ce valoreaza,ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin,dar as visa mai mult,intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii,pierdem saizeci de secunde de lumina.As merge cand ceilalti se opresc,m-as trezi cand ceilalti dorm.As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata de ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,m-as imbraca foarte modest,m-as intinde la soare,lasand la vedere tuturor nu numai corpul,ci si sufletul meu.
Daca as avea inima,as grava ura mea peste gheata si as astepta pana soarele rasare.As uda cu lacrimile mele trandafirii,pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Daca as avea o bucatica de viata...n-as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc,ca ii iubesc.As trai indragostita de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se inseala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc,nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc.
Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea,ci cu uitarea.Atatea lucruri am invatat de la voi...oamenii.Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut,pentru prima oara,degetul parintelui,l-a acaparat pentru totdeauna.

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul,doar atunci cand ar trebui sa il ajute sa se ridice.Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi,dar nu cred ca mi-ar servi,deoarece cand voi fi bagat in interiorul acelei cutii ,inseamna ca in mod nefericit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind,te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa,ti-as da o imbratisare,un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta,as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.Daca as stii ca acestea sunt ultimele minute in care te-as vedea,as spune "TE IUBESC" si nu mi-as asuma,in mod prostesc,gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data oportunitatea pentru a face lucrurile mai bine ,dar daca cumva gresesc si ziua de azi e tot ce ne ramane ,mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc,ca NICIODATA nu te voi uita.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete."

(Un geniu isi ia ramas bun-Ultima scrisoare-Gabriel Jose Garcia)

duminică, 28 februarie 2010

.19.

"La multi ani!! Ai 19.Zambeste!!"

.E desenata in fata
Pupilelor mele
Un chip angelic
E chipul meu
Chipul copilariei mele
Incerc sa il ating
Dar se pierde.


miercuri, 17 februarie 2010


Adu-ti aminte de ea.Gaseste-o printre multimea de oameni grabiti.Ia-o de mana si du-o intr-un loc in care nu a mai fost niciodata.Atinge-i obrazul scaldat de lacrimi si sopteste-i la ureche cuvinte stiute doar de tine.Priveste-o in ochi si vorbeste-i despre voi doi.EA o sa stea cu privirea in jos si o sa te asculte.Pune-ti mainile in mainile ei si vei simti ca sunt reci.Plimba-ti palma in parul ei pana ajungi la suflet.EA o sa isi lase capul pe umarul tau si nu va indrazni sa spuna nimic.Cuprinde-i mijlocul subtire si vei simti cum tremura,fiindu-i frica sa respire de teama sa nu iti alunge zambetul.Mai priveste-o odata in ochi si sterge-i lacrima.EA iti va zambi.Strange-o tare langa tine,sa nu mai poate fugi si atinge-i buzele uscate de atata dor.EA se va simti cu adevarat fericita.Ascult-o cu atentie.Tot ceea ce vrea este sa crezi in EA.Spune-i acele cuvinte care o linistesc intotdeauna apoi ia-o de mana si nu ii mai da drumul niciodata.
Nu-i asa ca va ramane doar a ta?

duminică, 14 februarie 2010

Sunt unele momente pe care as vrea sa le pun intr-o sticla si sa le pastrez acolo.De fiecare data cand o sa imi fie dor,sa deschid dopul si sa pot retrai acele momente.Sa ascund sticla intr-un loc doar de mine stiut,sa uit de ea,sa se depuna praful peste toate acele momente si atunci cand o sa ma simt trista sa ma pot intoarce putin in trecut.Nu sunt multe momente pe care le-as pune la pastrat,dar sunt unice.In caz ca memoria ma va trada,voi sti ca mai exista o solutie.Nu stiu daca se va umple vreodata sticla.Pana acum nu am mai umplut-o.Au fost doar momente pe care as vrea sa le sterg intr-o secunda din mintea mea.Poate asa a fost sa fie...
Poate o sa fie vremuri si mai bune.
Intr-o zi...
Inca S.P.E.R.

joi, 4 februarie 2010


E uimitor,nemaipomenit sa afli ca in interiorul tau se afla o straina.Are mainile tale,picioarele tale,ochii tai...O straina treaza,nelinistita,care continua sa mearga,sa manance,sa traiasca.Si cand a reusit sa te acapareze de tot,ti se face frica.Tie...care tot timpul ai crezut ca frica apartine altor oamneni...oamenilor slabi.Dar acum,cand te-a atins si pe tine,stii ca a fost acolo tot timpul,asteptand...Si atunci pielea ti se increteste,inima se imbolnaveste.Este oribil sa iti fie frica de lucrurile pe care odata le-ai iubit.Sa le cunosti atat de bine dar sa vina umbre care sa te sperie,sa te impiedice.Pasi cunoscuti pe care nu mai poti sa ii urmezi.Intuneric,noapte.Oameni temandu-se de oameni.
Cand se intampla ca aceasta straina sa iti ia locul,nu mai e cale de intors la cealalta persoana care ai fost.Trebuie sa te imprietenesti cu aceea straina.O straina...asta esti acum.

duminică, 24 ianuarie 2010

.The End.


Suna telefonul.
-Of,sper sa nu fie iarasi....Alo?
-Buna iubita mea.Ce faci?
-Aaaa...Buna.Acum plec de la servici.
-Te-am sunat sa iti zic ca te astept diseara pe la mine.Am o surpriza pentru tine.
-Stii ca imi plac surprizele.Bine.La 8 jumatate sunt la tine.Auzi...ce sa cump......Ocupat. Desi de dimineata ii fusese rau si cu greu s-a putut concentra la servici,dupa telefonul care il primise ziua parca devenise mai senina iar ei ii revenise culoarea rosie in obraji.Ramase cateva secunde bune cu telefonul in mana,privind in gol.Un zambet de copil inocent aparu pe fata ei palida si simti cum intregul ei corp era invadat de emotii.Trecuse ceva timp de cand el nu o mai surprinsese in mod placut,ba chiar se gandea ca nu o mai place,ca s-a plictisit si ca o tine doar ca sa nu fie singur.
Isi stranse repede lucrurile si se indrepta cu pasi mari spre statia de autobuz.Era nerabdatoare.Vroia sa ajunga cat mai repede acasa,sa faca o baie fierbinte si sa isi puna rochia pe care si-o cumparase zilele trecute la jumatate de pret.Stia ca lui ii placea sa o vada cu ceva nou si sa ii faca complimente.
"Of,tot timpul se intampla asa.Nu vine niciodata cand trebuie".
Devenise agitata si ii paru rau ca nu isi cumparase rujul acela care credea ea ca o face mai senzuala.Deschise usa si isi aminti ca de dimineata nu mai apucase sa stranga,grabindu-se la servici.Motanul ii simtise prezenta si se alinta pe la picioarele ei.
-Lasa-ma.Nu am chef de tine acum.
Nu stia care era primul lucru pe care sa il faca.Vroia ca in seara asta sa arate cum nu a mai aratat niciodata.In ultimul timp nu prea avusese timp pentru ea,le vedea pe alte femei pe strada si i se parea ca nu e feminina.Baia fierbinte parca o molesise dar deabea astepta sa il aiba in fata ei.Isi scoase rochia de pe umeras si o aseza pe pat.
-Codi...care pantofi crezi ca merg mai bine?
Motanul dadu de doua ori din coada si pleca nepasator.
Isi pieptanase parul lung care mirosea a trandafiri si isi puse cu atentie rochia cea noua.Isi puse pantofii pe care ii gasise cel mai la indemana si se duse la oglinda.Genele ei lungi nu mai aveau nevoie de rimel,obrajii nu mai aveau nevoie de fard,fiind rosie de la caldura si emotie.Isi contura foarte putin buzele cu rujul ei preferat.A stat cateva minute in fata oglinzii,gandindu-se la reactia lui.Zambi,dezvaluindu-si dintii ca niste perle micute.8 fix.Perfect.Cu tot cu gasitul unui taxi,se gandea ca o sa ajunga exact la timp.Avusese noroc si gasise repede o masina.Soferul o privea pe furis in timp ce conducea.Avea un chip pe care nu puteai sa nu il remarci,dintre atatea chipuri de femei.Inima incepuse sa ii bata cu putere si ii era cam frig in acei pantofi.La 8 si un sfert era in fata blocului lui.Se uita in sus,la geamul lui.Lumina era stinsa.Urca totusi pentru ca i se facuse si mai frig.In fata usii,isi mai trecuse inca o data mana prin par,aranjandu-si suvita care nu vroia sa stea nici cum si suna.
Nu se auzea nici un zgomot dincolo de usa.Insista si puse mana pe clanta.Usa era inchisa.Isi aminti de locul unde ii lasase el o cheie in caz de are nevoie de ceva.Se gandea ca poate uitase sa cumpere ceva si plecase in graba.Deschise usa incet si pasi usor,aprinzand lumina.Inima ii statuse in loc si simtea cum se sufoca.O bucata de hartie statea rezemata de veioaza,alaturi de cateva lucruri marunte ale ei pe care le uitase in noptile trecute.Lua hartia in mana ei inghetata si citi:"Imi pare rau dar nu pot sa mai continui.Nu te merit.Asa e cel mai bine.Ti-am gresit mult si nu meriti asta.O sa gasesti pe cineva care sa te faca fericita.Eu nu pot.Imi pare rau..."Doua cuvinte se vedeau ca au fost sterse pe fuga:Te IUbesc.
Mototoli hartia si se repezi pe scari.Nu mai putea sa se abtina.Se puse in genunchi in mijlocul trotuarului si lacrimile ii curgeau pe asfaltul rece.Nu mai simtea frigul,nu ii mai pasa ca isi strica rochia...nu ii mai pasa.Era sigura ca el nu plecase singur...


sâmbătă, 16 ianuarie 2010


Gata.Iau o pauza.Simt ca m-au lasat puterile,nu mai pot continua asa.Nu mai pot sa lupt cand toate sperantele s-au pierdut,nu mai pot sa simt cand in suflet e mereu intuneric.Trebuie sa imi odihnesc aripile prafuite si grele.Nu mai pot sa zbor cand mi-au fost atinse de atata dor si nepasare.Nu sunt nici fericita nici trista.Nu stiu ce a mai ramas din mine.Poate doar niste zambete false pentru ca ceilalti din jur sa nu vada ca m-am pierdut definitiv.In curand o sa ma sting de tot.Tot ce pot sa iti las e acea pereche de aripi.Sa nu iti fie frica,vei invata sa le porti si vei face si tu fericita o persoana.Eu nu am reusit asta.Am ranit persoane dragi...poate asa mi-e firea.Imi intorc privirea atunci cand ma uit in ochii mei in poze.Tu de ce nu ma privesti?Nu iti fie teama,sunt tot eu...doar ca fara suflet...L-am ucis...
Iarta-ma si promite-mi ca vei avea grija de ELE...

miercuri, 6 ianuarie 2010

.Pentru Ea.

Se trezise de dimineata cu acel gand pe care il avea de mult.Nu avea chef sa mearga la scoala desi stia ca trebuie.Isi bause cafeaua fara zahar apoi se imbracase mai elegant decat de obicei.Frigul de afara o imbujora si acum i se vedeau mai bine ochii mari cu gene lungi.Dar ea nu mai simtea frigul de afara.Simtea de parca ar fi avut sute de fluturi in stomac care se chinuiau sa iasa.Inima ii batea mai tare ca niciodata.In autobuz aceiasi oameni posomorati si palizi ca de obicei.Putea vedea pe fetele lor chinul din interior care ii macina.

Doar un copil zambea,stand cuminte alaturi de mama lui,privind pe geam cum cad fulgii de zapada.Privindu-l,o lacrima ii aparu in coltul ochiului.Zambi si ea spre copil inainte sa coboare din autobuz.O fata inalta,imbracata in negru,cu un trandafir rosu in mana pasea incet pe zapada,atragand privirile unor straini nehotarati.Nu era prima oara cand facea drumul acela dar niciodata nu se mai simtise atat de dezorientata,pierduta.Ca si cum ar fi stiut ca din clipa in clipa cineva ar fi venit si i-ar fi smuls inima din piept care continua sa ii bata la fel de tare.Cu cat se apropia mai mult de acel loc cu atat mai multe lacrimi ii invadau obrajii rosii,asa cum erau si petalele trandafirului pe care il tinea in mana ei slabuta.Trase aer in piept si se asezase pe bancuta veche.Lacrimile continuau sa cada pe pamantul rece si inghetat.Isi aduse aminte de toate acele clipe,putine care au fost alaturi de ea...Acum nu mai avea pe umarul cui sa isi aseze capul si sa adune sperante...Nu mai avea nimic de oferit.Toate s-au dus,toate s-au spulberat din clipa cand a plecat...NU mai avea ce sa i se mai fure pentru ca lumea ei era alaturi de ea.Cand se gandea ca a pierdut-o atat de usor.De mii de ori isi imaginase cum ar fi fost daca...
Isi puse capul in palme.Lacrimile nu se mai opreau...
Ii promisese ca o sa nu o sa o mai dezamageasca si o ruga sa ii dea putere pentru a se lupta.I-a mai spus sa o astepte si pe ea acolo unde e...Aseza trandafirul pe mormantul acoperit de zapada.Isi afunda mainile in buzunar si pleca fara sa mai priveasca inapoi.
Ar fi facut orice sa poata opri lacrimile...