.M.U.S.I.C.

marți, 27 iulie 2010

.Suflet Cu Gust De Ciocolata...Amaruie.

Trag aer in piept.Aer cu praf si frica.Incepe sa imi placa.Inima imi bate din ce in ce mai tare.Nu e de la cafea pentru ca nu mai beau de mult.As vrea sa pocnesc din degete si tu sa apari langa mine.Sa te privesc lung,sa iti sarut fruntea apoi sa iti spun tot ce ma apasa.Dar sa nu te uiti in ochii mei in timp ce iti vorbesc pentru ca ei vor fi plini de lacrimi.Si lor nu le place sa ii vezi asa.Le place sa ii vezi doar cum se micsoreaza putin de tot atunci cand iti zambesc.Sau le mai place sa dea drumul lacrimilor de fericire.Atat.Cum poate pentru altii sa fie atat de usor cand mie mi se pare ca totul se prabuseste incet incet?Ar fi mult mai usor daca am trai intr-o lume de ciocolata.Atunci cand oamenii ar fi suparati unul pe celalalt,s-ar manca intre ei.Foarte usor.
Inainte,sufletul meu avea gust de ciocolata cu visine.Dulce si cremos.Stii si tu... doar ai gustat din el.Acum a devenit mic si amar.Tot cu gust de ciocolata...dar amara.Foarte amara.
Nu ma las.O sa imi creez propria lume de ciocolata.Poti sa razi,dar nu glumesc.E asa de simplu...dar totusi atat de complicat...
Si acum,in timp ce mestec o bucata de ciocolata cu crema de visine...ma gandesc sa apelez la dorinta de rezerva.Da...

.Consumul excesiv de ciocolata poate dauna grav sanatatii.
Aiurea.
Grav !! Sufletului !!

Pentru mine e atat de simplu...pentru altii atat de complicat.
Imi vreau sufletul cremos inapoi.
E timpul sa ma opresc.Dar mai am ciocolata.O sa o mananc gandindu-ma la El.
EL...sufletul.
Punct.