.M.U.S.I.C.

miercuri, 30 noiembrie 2011

.Îngerul De Pe Pământ.

L`am privit de atatea ori dormind.Are fata senina.Doamne cat imi e de drag.Si ce frumos doarme.Nici nu se simte ca respira.Cand ma aplec asupra lui sa il sarut pe obraji,se stramba.Il gadil.Cand ii pun mana pe buze,le misca usor,cuminte.Stie ca vreau sa il sarut.Apoi doarme mai departe,cu obrajii incalziti ca de copil.Si eu imi simt pleoapele grele si somnoroase,dar ma lupt.Nu vreau sa adorm inca.Cum as putea ca eu sa dorm si sa pierd cel mai dulce zambet din timpul unui somn?Somnul unui inger.Somnul ingerului meu pazitor.SI eu care credeam ca nu o sa`l cunosc niciodata...Pleoapele`mi sunt din ce in ce mai grele,sufletul din ce in ce mai usor,inima din ce in ce mai rapida.
Stiu.Mai gresesc.Fara voia mea.Si atunci,as vrea sa se uite in ochii mei,sa isi dea seama cat de rau imi pare si cat de mult il iubesc.Sa ma sarute pe frunte si sa ma mangaie cu aripile lui.Sa mi se faca somn dupa atatea pareri de rau si sa adorm pe umarul lui.Am nevoie de el ca de aer.
Am dovada ca minunile se intampla.
Am dovada.Dar e doar a mea.