.M.U.S.I.C.

vineri, 2 noiembrie 2012

.Ploaie Și Dragoste.

Îngroapă`mi zâmbetul adânc în inima ta.Când o să îți fie dor de el va ieși singur la suprafață.El simte când ai nevoie de el.Și atunci deodată...va începe ploaia.
 Cu zâmbetul pe buze,cu genele încărcate de picături mici și dulci de ploaie,cu brațele firave deschise,cu tălpile desculțe scalzandu`se în bălțile calde,cu privirea spre degetul micuț...te voi aștepta.
Îți voi soarbe picăturile de ploaie caldă de pe gene și ne vom îmbăta cu șoapte.Văzându`ne,ploaia va cădea din ce în ce mai tare.Și așa...așezându`și stropii grăbiți peste săruturile noastre...ne va cununa.De fiecare dată când un strop te va atinge,mă vei simți.O să`ți întorci privirea și o să mă găsești lângă tine,acolo unde am stat mereu.O să mă strângi tare de mână și ne vom aminti amândoi de ziua aceea în care ploua cu cristale mici care m`au îmbrăcat toată în alb.   

luni, 24 septembrie 2012

.Iubire Alb-Negru.

 Iubitule... îmi curge nisip alb printre degete
 Și sânge fierbinte în vene
 Am stele de mare în păr
 Și buzele întredeschise ca să...

 Simt din ce în ce mai tare
 Parfumul scoicilor atârnate de
 Gâtul meu sărutându`l un 
        Înger.

Îți iau mâna și aripile în mâinile mele
 Prăbușindu`mă peste trupul tău
 Și zic
 Mai dă`mi un pahar de șoapte dulci.

 Îmi tremură glasul când îmi întorc
 Privirea spunându`ți două cuvinte
 Sacre.
 Cu fire de nisip pe umăr
 Ne luăm zborul spre capătul
 Lumii.


                  [Ți`am mai spus.Să te iubesc o eternitate mi se pare prea puțin.]










 

joi, 19 iulie 2012

.Perfecțiune Încarnată.

Mă rostogolesc ca un bulgăre de lumină și cad bucăți de piele de pe mine când ating pământul.Se făcea că era noapte și printre copacii bătrâni și înalți nu puteam vedea decât încă o noapte și mai neagră.Știam că sunt singură,dar nu mi`era frică.Învățasem asta și de aceea am zâmbit tot timpul.Începea să îmi fie frig și nu aveam ce să pun pe mine decât haina împletită din sentimente sincere și dulci și atât de parfumata de luna ațipită.Vroiam să pornesc cât mai repede în căutare,dar piciorele se înțepeniseră în iarba lungă și mișcătoare.Frica vroia încă un suflet pe care să pună stăpânire,dar eram de neînvins.Văzând că sufletul meu nu e ca celelalte,a chemat vântul.A crezut că el o să mă doboare.Dar ce ciudat! Acesta a început să se învârtă ușor pe lângă mine,să mă adulmece și mai apoi să ajungă să nu se mai sature să se joace în părul meu,inundând pădurea cu o mireasmă bogată de iasomie și portocal.Era plăcut,așa că am închis ochii și am simțit că iarba creștea și mai mare la fiecare tur al vântului și mă acoperea până la gât,ferindu`mă de umbra nopții viclene.
Nu știu cât timp a trecut,dar când m`am trezit era tot noapte.Doar că vântul începuse să umble cu viteză în jurul meu,iarba clătinându`se dintr`o parte în alta,speriată,copacii aplecându`și asupra mea crengile urâte și aspre,noaptea oglindindu`se tot mai tare în ochii mei.Când credeam că trupul meu o să ajungă hrană viețuitoarelor neprihănite ale pădurii,mi`am dat seama că ăsta era modul lor de a anunța o veste.Eram confuză și îmi simțeam din nou picioarele înțepenite.Frica dispăruse complet,plecând în căutarea altui suflet.După câteva ceasuri bune,se așternu o liniște profundă.Atât de liniște,încât îmi auzeam urechile vâjâind.Am închis din nou ochii,neștiind ce mă așteaptă. După câteva secunde,deschizându`i,mă aflam în alt loc.Totul se schimbase în doar câteva clipe.Era un peisaj de poveste.Copacii verzi și plini de grauri,iarba de un verde aprins și moale,vântul călduț și domol care îmi cânta ceva vechi.
 Aud un zgomot care tulbură toată liniștea de dinainte.O lumină puternică se apropia din ce în ce mai tare de mine.Ca un bulgăre de lumină.Atât de puternic...și atât de plăcut.Un fior îmi cutremură tot trupul și sunt din ce în ce mai curioasă. Lumina rămâne pe loc și văd că se înalță,vrând poate să ajungă la cer.Dar ce vrea să însemne?
 Simțind o privire care mă studia și mă fixa puternic,inima începe să o ia la goană.Treptat,bulgărele de lumină începe să se transforme.Ce apăru pe chipul meu atunci nu o să pot descrie niciodată și nici cei mai consacrați poeți nu pot să facă asta,cu tot arsenalul lor bogat de cuvinte.
 Bulgărele s`a transformat în doi ochi atât de dragi mie,în cel mai dulce chip,în cel mai nelumesc chip,atât de gingaș și de perfect.L`am recunoscut de îndată.El a fost mereu acolo și m`a supravegheat.El a trimis vântul,copacii,chiar și frica,cunoascandu`mă atât de bine și având încredere că nu o să mă las doborâta de nimic.A fost acolo tot timpul suflându`mi căldură și iubire... A fost mereu lângă mine și eu l`am iubit chiar înainte de a`l cunoaște.A fost și va fi mereu... 
Iubirea mea,dragostea mea...tu ești dovada că perfecțiunea chiar există și eu am fost prima care a întâlnit`o.
 [Căci fără tine aș fi ca un fir de nisip în deșert...]
 
 Tu îmi dăruiești zi de zi din perfecțiunea ta și așa am ajuns să fim perfecți într`o lume imperfectă!!           

sâmbătă, 26 mai 2012

.Un An...De Fericire.



 
Trupurile ni se transformă în spirale
Când omenirea dispare în noapte şi
Astrele se aşează în braţele tale
Căutând vise ce le`au crezut departe.

Fire roșii de mătase înconjoară
 Liniștea asurzitoare dintre ploi
 Eram doar un suflet rătăcit odinioară
 Și am fost salvată de voi...  

 De lumina din încheietura viselor
 De poveștile care își căutau sfârșitul
 De tine pășind pe vârful petalelor
 De steaua care ne urmărea cu gândul. 

Nu am ce să mai cer de la viață
 Când am lângă mine tot ce e mai
 Valoros și strâns legat cu ață
 Aurită cu stropi de soare și vai... 

 Ne înecăm din nou în valuri
 De fericire și oceane de dor
 Dar revenim pe aceleași maluri
 Scăldate de amintiri și e atât de ușor 

Să mă transform în cel mai rar
 Diamant când îmi atingi aripile.
 E cel mai divin dar
 Când luna ne privește trupurile. 

O veșnicie e prea puțin pentru mine
 Să îți arăt câtă dragoste se poate ascunde
 Sub pielea arsă de zâmbete pentru tine.
 În sufletele noastre pătrunde 

    …Numai praf de fericire amestecat cu fantezii dulci...
                                    Cu multã dragoste,
                               A ta veşnicã iubire… ♥

    [Paralizez la gândul că aș fi putut să nu te am...]                     

luni, 7 mai 2012

.Povestea Dragostei.


 Draperiile erau trase pe jumătate.Dimineața venise de câteva ore bune și adusese cu ea un soare generos și nerăbdător să`i mângâie umerii de catifea.Deschise ochii și chipul i s`a inundat de strălucire și zâmbete.Acum,alături de el,strălucea mai tare ca soarele.Genele`i erau încă somnoroase și știa că se află între două tărâmuri:tărâmul viselor magice și realitatea care era și mai magică.În final,genele au învins și începu să deseneze în minte clipe din viitor.Se vedea pe ea alergând pe un câmp cu flori de floarea-soarelui mai mari decât ea,numai bune pentru a se putea ascunde și pentru a`i sări în brațe pe neașteptate.Îl vedea pe el cu mâinile tot timpul întinse pentru a o cuprinde în brațele lui puternice și în care,deși era mică,se simțea și mai mică dar atât de iubită și de fericită.Se vedea râzând tot timpul,cu părul roșcat fluturat de vântul călduț și care se potrivea atât de bine cu galbenul florilor,mai bine decât într`un tablou cu un peisaj de vară.Se opri atunci când simți mâna lui peste umerii goi.Tresări și în mai puțin de o secundă se afla ghemuită între aripile mari și moi,pe care i le desenase cu puțin timp în urmă.Orele se scurgeau repede atunci când desena sau visa.Soarele era acum stăpân peste cer și era atâta liniște și pace în sufletele lor.
 Locul lui era între gât și umăr.Uneori chiar îl ruga să își așeze capul acolo pentru a`și contura și mai bine siluetele lor dansând cu macii.Se simțea atât de împlinită alături de el,încât bucuria imensă din suflet avea să explodeze.Îi plăcea să se strâmbe,să se prostească,să râdă în hohote,să mănânce ciocolată,știind că este privită cu cei mai dulci ochi și admirată până în cel mai mic detaliu.Asta era lumea ei,pe care a desenat`o de mii și mii de ori și care astăzi...era numai și numai a ei. Era un regat bogat în devenire și ea era cea mai puternică și fericită regină.  
 Purta un tricou alb de`al lui,care îi scotea în evidență picioarele lungi,puțin bronzate.Era ciufulită și cu bunătatea care i se citea pe chip putea salva multe vieți.
 -"Ești frumoasă!"
 Neasteptandu`se,inima stătea să îi plesnească și să elibereze toată dragostea în particule colorate și sclipitoare. Și cum inima a rezistat,dragostea care se afla acolo s`a înmulțit.Da.Deși e mică,are cea mai puternică inimă.
 În sufletele mici încape cea mai multă dragoste.

[... Pentru că o secundă fără tine mă va trimite direct în deșert... ]

                                                  Cu multă dragoste,
                                                                         Dragostea ta.

vineri, 30 martie 2012

.Ea...Pentru Totdeauna.

Are un nume simplu și frumos.Îi place dar preferă să fie alintată.Are ochi căprui și mari,cu care știe să se uite atât de gingaș la tine,încât simți că te topești.E matură,dar pare o copilă când se îmbracă în fuste colorate și își agață în păr o floare.Zâmbetul...e de neuitat.Umple camera de lumină cu el.Și gropițele ei micuțe ascund amintiri urâte,de pe vremea când chiar era o copilă.Uneori,deabea se privește în oglindă.Dar atunci când merge pe stradă și observă alte fețe,își dă seama de frumusețea ei și pentru un timp dispar toate îndoielile.Și zâmbește...și ochii i se micșorează și cu genele ei lungi pare de neînvins.Nu trebuie să o superi,pentru că e mică și inima ei e slăbită,nu ar mai rezista încă o dată.O să te răsplătească așa cum știe ea cel mai bine:prin gesturi simple,atunci când te aștepți mai puțin,dar gândite și făcute din tot sufletul.Are planuri mari de viitor, e o visătoare înrăita și are o dragoste imensă pentru tot ce e frumos și bun.Se calmează doar cu ajutorul unei mâini calde pe umărul ei,cu vocea cu care s`a obișnuit și care a devenit ca un drog și cu un sărut pe buzele nerujate.Îi place să stea ghemuită în pat,să te studieze cu atenție,să îți admire genele blonde și să se strâmbe. Îi place să spună povești în șoaptă,să mai deschidă ochii din când în când să vadă dacă dormi.Îi place că în sfârșit are pentru cine trăi E o luptătoare și toată viața va fi.Se va lupta cu noaptea,cu hoții de stele,cu toți cei care vor încerca să îi tulbure fericirea,care vine din lucruri mărunte. Acum,ascultă`mă cu atenție.Când o vei vedea,apuc`o de mijlocul ei subțire și fugi cu ea.Când vezi că obosește,uită`te în ochii ei și spune`i ce s`ar întâmpla cu tine fără ea pe această lume...
Ce vei primi în schimb?
Ascultă`mă și vei vedea...

marți, 27 martie 2012

.Umbre.

Spune`mi...ți s`a întâmplat vreodată să îți vină să plângi pentru că ai simțit că nu mai încape în suflet atâta dragoste?

[[Draga mea A  ...chiar și atunci când soarele va începe să se topească și se va transforma în praf de păpădie,noi vom forma tot un singur suflet...]]


luni, 26 martie 2012

.Σternitate.

 Îmi curg prin vene vise călătoare,venite de departe.Astăzi au poposit la mine pentru puțină liniște.Nu vor sta mult,doar mai sunt și alții care vor să mai viseze.Și îmi place că eu decid către cine se vor îndrepta.Ghici pe cine am ales?(zâmbesc).Exact.Pe tine. Și între timp cât visele se odihnesc,să`ți mai spun ceva:câteodată,suntem ca și stelele:cădem ca să îndeplinim dorința cuiva.Iar eu dragule...am căzut exact în momentul în care credeam că o să rămân captivă cu stelele reci și răutăcioase.Și ți`aș mai spune...ohh...câte ți`aș mai spune,cu glas de turturea dar mi`e teamă că visele s`au trezit deja și trebuie să mă duc să le instruiesc pe mai departe.Ceea ce le voi spune eu în cuvinte o să afli tu din faptele lor.
...............................................................................................................
Gata.Au plecat.Erau puțin triste pentru că știau ce fel de oameni vor întâlni iarăși,oameni care vor să viseze urât,murdar.Și asta nu stă în atribuțiile lor.Mi`au mărturisit că de noi le place cel mai mult și după ce au zis asta,s`au uitat unele la altele și m`au luat în brațe.Vor să fie a noastre pe vecie,așa cum sunt eu a ta. Eu aș vrea să le țin lângă mine,pentru că sunt calde și îmi aduc flori de tei la gât.Dar nu cred că mă vor mai recunoaște când se vor întoarce.Vreau să mă deghizez în primăvară.
  ...............................................................................................................

[[ Îmi pare rău,dar să te iubesc o eternitate mi se pare prea puțin.]]  

marți, 13 martie 2012

.Leapșa.

           Din moment ce e un ordin,trebuie să`l tratez ca atare.Mulțumesc Love For Books.

1.Scrie 3 lucruri pe care știi sigur că le vei face mâine:
    -o să urc scările ălea "puține" de la facultate
    -curățenie
    -clătite
 2.Scrie 3 dorințe care nu ți s-au îndeplinit încă:
   -să am un peștișor
   -să știu să conduc
   -să merg iarna la mare
 3.Scrie primul cuvânt care îți vine în minte:
 -păpădie
 4.Ce auzi în acest moment?
 -nananaaaanaaaaaaa(buddha bar)
 5.Dacă ai putea pleca în vacanță cu orice scriitor/scriitoare,pe cine ai lua cu tine?
 -Paulo Coelho
 6.Care e cea mai ieșită din comun activitate a ta ?
 -îmi imaginez lucruri care știu că nu o să se întâmple niciodată
 7.De cine te-ai speria : stafia lui Michael Jackson sau de Britney Spears tunsă la chelie?
 -Michael Jackson chel
 8.Scrie ceva de încheiere...
 -Hai pa!
Leapșa merge mai departe către micuța mea Eva Dee și către Miru:x.Și pentru oricine mai dorește,cine mai poftește.




luni, 12 martie 2012

.Fragil.


 [...]Și dă`ți seama că sufletul meu e mult mai fragil de atât...

marți, 28 februarie 2012

.21.

E desenată în fața
 Pupilelor mele
 Un chip angelic
 E chipul meu
 Chipul copilăriei mele
 Încerc să îl ating
 Dar se pierde.

  Îți mulțumesc că dintre milioanele de stele,TU m`ai ales pe mine.
 Renasc de fiecare dată când îți văd chipul de Înger.
 Astăzi:o zi în care sufletul a crescut cu un an,o zi în care toate mi se par perfecte,o zi în care trebuie să zâmbesc non-stop.Și nu doar pentru că trebuie,ci pentru că așa simt.O zi în care,alături de EL,mă simt perfectă,zâmbesc perfect,iubesc perfect.
  

Cel mai frumos cadou ești TU.

marți, 21 februarie 2012

.Fluturi.

 Taci.Nu scoate nici un sunet.
 Se aude deja sunetul inimii mele.
E atât de liniște,dar înăuntrul nostru e un teribil război.
Din dragoste.
 
 Din dragoste pură,nemăsurată.Pentru tine.
Privește`mă în ochi.
 Dar taci.
 Chiar crezi că mai avem nevoie de cuvinte?
 E de ajuns că aud tot timpul cum inimile noastre țipă de fericire.
Și odată cu ele,țipă și fluturii care se întorc peste trupurile noastre.
Nemuritoare.


Dragul meu iubit etern... 
 
 Am făcut un legământ că....
 
 Voi fi veșnic a ta... 


 Fluturii îmi sunt martori și aplaudă cu zâmbete. 
 
 
 







.Grijă.

Ai grijă de tine.Ai grijă de sufletul tău.Hrănește`l cu porții mari de peisaje sălbatice și cu șoapte reci în fiecare dimineață și seară.  Udă`l cu apă de trandafiri și parfumează`l cu esență de toamnă târzie.Construiește`i un adăpost din flori de tei și din sticlă.Astfel,el va putea să privească către lumea de afară dar mai ales spre tine.Și totodată,așa va fi ferit de fantomele flămânde.Dacă crezi că nu îi poți face față,că e mai puternic decât tine și știi că la un moment dat o să te doboare,construiește`i un grilaj.Lumea nu i se va mai părea atât de frumoasă văzută dintre gratii și va renunța.Când simți că tremură,mai da`i câte o picătură de ceai fierbinte de nufăr,îndulcit cu stropi de ploaie de vară.Dacă e melancolic,cântă`i încet,legănându`l până adoarme. Chiar dacă nu merită,mângâie`l.Oricărui suflet îi place să fie mângâiat de o mână mică și aspră.Lasă`l să stea de vorbă cu soarele,nu`l chema tu înapoi.O să revină el singur în același loc,pe care câteodată îl blestemă. În zilele înnorate,acoperă`l cu o pătură groasă de cuvinte îmbietoare.O să îți mulțumească. Și chiar dacă uneori te`ai gândit să înlocuiești apa de trandafiri cu otravă,gândește`te că fără el tu ai putea fi cea otrăvită.
                                                                             Ai grijă de tine.Ai grijă de el.
De sufletul tău.                                                                                    Căci fără el....






miercuri, 15 februarie 2012

.Seară Cu Aromă De Suflet Cald.

 Ca în fiecare seară  târzie ,mă așez lângă lună . Mi se pare din ce în ce mai mare de fiecare dată.  Privesc cu ochi mari și curioși către lumini și lume.
 

 Și mă întreb...Ce culoare are dragostea?

marți, 14 februarie 2012

.Ruta 22.

 Ce faci atunci când tu vezi cer senin și brusc,se stârnește o furtună peste inima ta fragilă?Ce faci atunci când dai de un drum bifurcat și timpul începe să scadă pe măsură ce pașii tăi sunt nesiguri?Atunci când tu știi că ai acel drum drept și corect de urmat de care ți s`a zis când erai mic,doar că nimeni nu ți`a explicat cum să ajungi la el?
 Ce faci când ești legat cu sârmă ghimpată și cea mai minusculă greșeală îți poate aduce cioburi amare în suflet?Ce faci când auzi lumea râzând și tu încerci să schițezi un zâmbet ironic din tunelul în care te afli?Ce faci când îngerul îți moare la picioare iar tu nu poți să miști nici măcar un deget?Ce faci atunci când vrei să aduni firimituri de fericire ștearsă dar când le atingi ele se transformă în garoafe?Ce faci când vântul te prinde și te aruncă într`o cameră plină cu măști murdare și sinistre?Devii sinistrul regatului trupurilor părăsite.
 Ce faci când vrei să dansezi printre oglinzi dar trebuie să fugi să prinzi dimineața cât mai aproape de soare?
Ce faci când întunericul îți spune să îl urmezi desculț și,pe drum,să îi spui o poveste?Ce faci când știi că în curând o să izbucnească un război între tine și celălalt tu.
Ce faci când singura ușă care te salvează are cheia ascunsă în interiorul tău?
 Ce faci??
Ce faci dacă timpul se oprește pentru două decenii?
 Ce faci??



 Răscolești înăuntrul tău până dai de ultimul zâmbet sincer atârnat de colțul sufletului.


...[Atunci  ușa  se va deschide...]

miercuri, 8 februarie 2012

. Iarnă Peste Gene.

Ochii mi i`am transformat în cristale.Cu ei văd mult mai bine iarna acum.Trag aer rece în plămâni care încep să se transforme încet în țurțuri.
 Mâinile`mi sunt fierbinți și mi`e sete de un viscol de îmbrățișări. Genele`mi sunt mai albe ca niște perle.În curând sufletul o să devină străin trupului.O să fiu una cu iarna.
Ce poate fi mai bun acum,iarna,decât o cană cu speranțe și o pungă mare de vise dulci?













 

miercuri, 1 februarie 2012

.Soarele E În Palmele Tale.






Mă trec fiorii gândindu`mă că privirile noastre ar fi putut să nu se întâlnească niciodată.Aș fi trăit cu aceleași idealuri stupide și fără sens în mine și cu ochii mereu în pământ.Dar astfel,o să`mi trăiesc veșnicia cu ochii către tine și către cer.
 Numai luna știe cât de mult am așteptat să fiu regăsită.Ea nu putea să`mi mai vadă ochii iar eu nu puteam să mai găsesc o picătură de speranță.Acum,ea e tot mai aproape de pământ în fiecare noapte.La fel ca și tine,tot mai aproape de inima mea.
 Nu știu pe ce meleaguri mi`aș fi rătăcit pașii dacă nu erai tu.Trupul meu s`ar fi lăsat clătinat de vânt și într`un sfârșit ar fi cedat.Acum,trupurile noastre sunt ca niște piese de puzzle.Se potrivesc perfect acolo unde trebuie pentru a forma un întreg.Și acum când mă gândesc îmi dau seama că înainte eram doar o piesă de puzzle pierdută de cineva.Mă bucur că piesa care lipsea din viața ta am fost eu.
 Acum nu mai îmi rămâne decât să pictez soarele în culorile noastre preferate și să îmi așez capul în palmele tale.
 
 [Fără tine soarele ar fi fost alb-negru.]


.Everything.

Ea:Esti iubitul meu?
El:Da
Ea:Si eu ce sunt?
El:Totul.

joi, 12 ianuarie 2012

.Can`t Breath.

 Simt că mă innec și mii de fulgi colorați o să mă acopere.Am privirea încețoșată și picioarele`mi sunt obosite.Încep să văd din ce în ce mai greu.Încerc să mă agat de stâlpii din jurul meu să nu mă prăbușesc.Prea târziu.Deja simt pământul înghețat peste tălpile mele.Aș vrea să mă ajut de mâini dar îmi sunt înghețate.Inima începe să pulseze tot  mai puțin sânge.Mi`e foarte frig și scot un zgomot ciudat încercând să respir mai adânc.Strâng din dinți și îmi adun la un loc puterea care mi`a mai rămas.O forță nebănuită mă împinge din nou pe jos.Acum mi se pare că pământul e chiar cald.Ochii nu mai deslușesc bine imaginile.Pleoapele ar vrea și ele să fie închise.Mă cert cu ele.Au învins.Nu văd deloc.Întuneric total.Încerc să îmi aduc aminte de o clipă foarte dulce din viață mea dar...NU POT!!! Hoț nemernic.Frigul mi`a furat toate amintirile.Totul s`a întors împotriva mea.Mă gândesc că nu mai am încotro:trebuie să mă obișnuiesc să trăiesc ca un nevertebrat.  Cine știe pe unde o să mă poarte vântul...În final poate o să ajung pe fundul mării și o să sfârșesc mâncată bucățică cu bucățică de pești.Trist.Un final trist...
 
 
 [[Iubitule...așa voi sfârși dacă tu vei înceta să mai respiri lângă mine.]]

 ...Căci eu mă sufoc fără dragostea ta...

vineri, 6 ianuarie 2012

.Culori.

Și vine o vreme când cerul nu mai e albastru.Sunt zile în care fără să îmi dau seama,se înnegrește.Sunt zile în care,atunci când mă aștept mai puțin,el devine multicolor.Atunci e cerul meu preferat. Sunt zile în care cerul își trimite câte un nor și mă duce să privesc lumea de acolo se sus.Nu aș mai coborî pe pământ dacă nu aș avea pentru ce să trăiesc.Sunt zile în care cerul îmi trimite lacrimi când eu rămân pustiită și nepăsătoare.Sunt zile în care cerul îmi trimite curcubee.Sunt zile în care îmi trimite săgeți de lumină.Sunt zile în care mă întreb cum ar fi fost fără cer.Sunt zile în care cerul mă uită și nu mai pot atinge nici o stea.Sunt zile în care simt că cerul se prăbușește peste mine.Sunt zile în care desenez pe cer,fără că el să se supere.Sunt zile în care cerul mă adăpostește și mă salvează.Sunt zile pe care aș vrea să le trăiesc la nesfârșit.
 Astăzi...cerul meu e senin.


Cerul tău ce culoare are?

joi, 5 ianuarie 2012

.Liniște.

Un fotoliu vechi,ars de țigară si ros de molii.Un geam mult prea mic ca să intre destul aer pentru a oxigena jumătate de suflet.O masă si o ceașcă ciobită.Un tablou cu ramă de argint agățat de peretele instabil.Scrisoarea citită de mii de ori și înmuiată în lacrimi.Privirea în gol din zori până la lăsarea nopții.Căldura infernală care nu mai intra în oase.Nici o amintire.Respirații întrerupte.Ziare vechi suflate de vântul care nu mai contenea să se opreasca.Aceleași două mâini împreunate,îmbătrânite  și reci.Chitara din colț cu corzile prăfuite.Pozele alb-negru atârnate pe suport.O mână dusă către cer apoi către inimă.Din nou privirea în gol.
 Și totuși era atât de liniște...