.M.U.S.I.C.

joi, 12 ianuarie 2012

.Can`t Breath.

 Simt că mă innec și mii de fulgi colorați o să mă acopere.Am privirea încețoșată și picioarele`mi sunt obosite.Încep să văd din ce în ce mai greu.Încerc să mă agat de stâlpii din jurul meu să nu mă prăbușesc.Prea târziu.Deja simt pământul înghețat peste tălpile mele.Aș vrea să mă ajut de mâini dar îmi sunt înghețate.Inima începe să pulseze tot  mai puțin sânge.Mi`e foarte frig și scot un zgomot ciudat încercând să respir mai adânc.Strâng din dinți și îmi adun la un loc puterea care mi`a mai rămas.O forță nebănuită mă împinge din nou pe jos.Acum mi se pare că pământul e chiar cald.Ochii nu mai deslușesc bine imaginile.Pleoapele ar vrea și ele să fie închise.Mă cert cu ele.Au învins.Nu văd deloc.Întuneric total.Încerc să îmi aduc aminte de o clipă foarte dulce din viață mea dar...NU POT!!! Hoț nemernic.Frigul mi`a furat toate amintirile.Totul s`a întors împotriva mea.Mă gândesc că nu mai am încotro:trebuie să mă obișnuiesc să trăiesc ca un nevertebrat.  Cine știe pe unde o să mă poarte vântul...În final poate o să ajung pe fundul mării și o să sfârșesc mâncată bucățică cu bucățică de pești.Trist.Un final trist...
 
 
 [[Iubitule...așa voi sfârși dacă tu vei înceta să mai respiri lângă mine.]]

 ...Căci eu mă sufoc fără dragostea ta...

vineri, 6 ianuarie 2012

.Culori.

Și vine o vreme când cerul nu mai e albastru.Sunt zile în care fără să îmi dau seama,se înnegrește.Sunt zile în care,atunci când mă aștept mai puțin,el devine multicolor.Atunci e cerul meu preferat. Sunt zile în care cerul își trimite câte un nor și mă duce să privesc lumea de acolo se sus.Nu aș mai coborî pe pământ dacă nu aș avea pentru ce să trăiesc.Sunt zile în care cerul îmi trimite lacrimi când eu rămân pustiită și nepăsătoare.Sunt zile în care cerul îmi trimite curcubee.Sunt zile în care îmi trimite săgeți de lumină.Sunt zile în care mă întreb cum ar fi fost fără cer.Sunt zile în care cerul mă uită și nu mai pot atinge nici o stea.Sunt zile în care simt că cerul se prăbușește peste mine.Sunt zile în care desenez pe cer,fără că el să se supere.Sunt zile în care cerul mă adăpostește și mă salvează.Sunt zile pe care aș vrea să le trăiesc la nesfârșit.
 Astăzi...cerul meu e senin.


Cerul tău ce culoare are?

joi, 5 ianuarie 2012

.Liniște.

Un fotoliu vechi,ars de țigară si ros de molii.Un geam mult prea mic ca să intre destul aer pentru a oxigena jumătate de suflet.O masă si o ceașcă ciobită.Un tablou cu ramă de argint agățat de peretele instabil.Scrisoarea citită de mii de ori și înmuiată în lacrimi.Privirea în gol din zori până la lăsarea nopții.Căldura infernală care nu mai intra în oase.Nici o amintire.Respirații întrerupte.Ziare vechi suflate de vântul care nu mai contenea să se opreasca.Aceleași două mâini împreunate,îmbătrânite  și reci.Chitara din colț cu corzile prăfuite.Pozele alb-negru atârnate pe suport.O mână dusă către cer apoi către inimă.Din nou privirea în gol.
 Și totuși era atât de liniște...