.M.U.S.I.C.

vineri, 28 august 2015

. Viață.

 O să fie o zi din cursul saptamanii.Patru statii cu autobuzul plin de oameni bătrâni,triști sau nebuni.Deabea aștept să cobor.Ba nu. De data asta nu.De data asta vreau să dureze mai mult până ajung la destinație. Cobor și ating asfaltul.Fără nici o privire către ceilalți, mă îndrept spre bloc.
Aș putea să merg cu ochii închiși.Știu fiecare colțisor din drum de la stație până acolo.A rămas aceeași scară veche și cojita de vopsea albastră.Deschid ușa și îmi rămâne pe mâini mirosul de rugină.Nu urc multe scări și dau de o ușă frumoasă din lemn.E ca și nouă.De miliarde de ori i-am trecut pragul.Fericită sau plânsă.Veselă sau nepăsătoare.  De cum deschid ușa, în față se poate vedea geamul de la dormitor care dă spre stradă.Înainte să ajung la el mă opresc pe balcon.Un balcon mic și drăguț pe care ieșeam la soare să îmi încălzesc oasele pentru că tot timpul era răcoare în casă.Mă așez apoi pe fotoliu și mă gândesc la nopțile în care mă chinuiam să adorm.Un fotoliu care se trage,vechi de 30 de ani,incomod, dar în care visam așa de frumos uneori.  Același covor pe care l-am călcat de atâtea ori,fie că vroiam sau nu.E plin de praf și de amintiri.Aceeași priveliște de la geamul din dormitor.Vechiul birou peste care am vărsat de atâtea ori acetonă și lacrimi în timp ce scriam. Aceleași dulapuri mari și greoaie în care stau și acum cateva din hainele EI elegante.Nu am avut curajul să îl deschid de prea multe ori. Mi-aș fi dorit să vina singură să îl deschidă, dar...
 Ating totul ușor, cu vârful degetelor, de parcă mi-ar fi frică să nu stric ceva. Și chiar îmi este frică...Îmi este frică pentru că într-o zi voi intra pe ușă și nu îl voi mai vedea pe tata stând pe fotoliul tras, bandajându-și piciorul bolnav.Îmi este frică pentru că nu voi mai putea sta cu el,fiecare pe fotoliul lui,uitându-ne la televizor și râzând cu gura până la urechi și glumind despre emisiunile de la televizor.Îmi este teamă că într-o zi nu îl voi mai auzi despre cum mă întreabă cum să își facă loc mai mult pe telefon să asculte melodiile lui vechi preferate.   Îmi este frică pentru că nu îl voi mai găsi în bucătărie,gătind cu atâta pasiune și plăcere. Îmi este frică pentru că nu îl voi mai găsi...Îmi este frică...
 Îmi este frică pentru că nu o voi mai găsi pe bunica în dormitor, cosând goblen.Îmi este frică pentru că nu o voi mai auzi pe bunica spunându-mi "să fi cuminte fata mamii".Îmi este frică pentru că nu voi mai avea pe cine să ajut să care de la piață legumele și fructele.
  Îmi este frică pentru că pe covorul pe care am pășit vor păși alți pași străini.Îmi este frică pentru că în locurile unde am plans o să râdă niște străini. Ei nu o să știe niciodată că în aceea casă au locuit trei suflete.Trei suflete calde,amare,triste,confuze și rănite în același timp.  Îmi este frică pentru că îmi voi pierde definitv cheia de la aceea ușă și nu va avea cine să mă certe..  Îmi este frică pentru că voi crește.Îmi este frică pentru că voi sta pe fotoliu și voi zâmbi și plânge în același timp și nu avea cine să mă întrebe ce am pățit.
................................................................................................................
 Îmi este frică pentru că mâine când voi merge pe acolo voi uita să îi îmbrățișez tare de tot.
 E 20:36. Cred că voi pleca. Oare s-au pus la somn?

1 nimicuri:

Interzisa spunea...

pleaca.... dar incet, fara graba

Trimiteți un comentariu

ganduri